Editura Evenimentul si Capital
Versiune Web
SECTIUNI
miercuri, 20 decembrie 2017

Parchetul Militar confirmă: În decembrie 1989 A FOST LOVITURĂ DE STAT! De câte ori au încercat SĂ-L EXECUTE PE CEAUȘESCU?

Autor:

Patru preşedinţi, 28 de ani şi 13 premieri i-au trebuit statului român pentru a lămuri ce s-a întâmplat cu adevărat în timpul evenimentelor din 1989, care au dus la căderea regimului Ceauşescu. Ieri, Parchetul Militar a comunicat care este stadiul cercetărilor în „Dosarul Revoluţiei”, demontând practic toate argumentele lui Ion Iliescu şi a echipei cu care a venit la putere. Aceştia au susţinut în ultimii 28 de ani teza unei revoluţii realizate de poporul român împotriva lui Nicolae Ceauşescu.

Despre teza loviturii de stat s-a vorbit fără încetare în ultimii 28 de ani. Primul ziarist român care a susţinut acest scenariu a fost Ion Cristoiu, într-un editorial din data de 23 februarie 1990. Comunicatul procurorilor militari aduce, pe lângă câteva elemente de noutate, şi multe confirmări ale tezei loviturii de stat. Probabil cea mai importantă este aceea că în 1989 nu a existat un vid de putere, demontând cea mai importantă cale de apărare a lui Ion Iliescu şi a echipei sale, care au susţinut în tot acest timp că morţi din decembrie 1989 au fost rezultatul haosului şi lipsei unei puteri politice reale în acele zile, inerente revoluţiilor.

Iliescu zice că nu la Malta s-a decis soarta lui Ceauşescu, Parchetul îl contrazice

Parchetul Militar a comunicat ieri că în cadrul cercetărilor din „Dosarul Revoluţiei”: „s-a stabilit situaţia internaţională deosebit de complexă existentă la finalul anului 1989, cu precădere pentru ţările din Europa de Est”, sugerând că mişcările din România nu au fost independente de înţelegirile dintre SUA şi URSS de la finalul anilor ’80.

În urmă cu 8 ani, fostul preşedinte Ion Iliescu susţinea pe blogul personal faptul că întâlnirea dintre George Bush şi Mihail Gorbaciov de la Malta nu a avut nicio importanţă în desfăşurarea evenimentelor din decembrie 1989. „Nu la Malta s-a decis soarta României. Acolo nici măcar nu a fost vorba de România şi nici nu se punea problema schimbărilor care s-au produs apoi în tot spaţiul central şi est-european. Chiar şi Occidentul a fost luat prin surprindere de dinamica schimbărilor din toate aceste ţări”, scria Ion Iliescu în decembrie 2009. De altfel, Ion Iliescu a fost contrazis în ultimii ani şi de fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, Iulian Vlad, care a spus în mai multe rânduri că l-a avertizat pe Ceauşescu încă din 1 decembrie 1989 că la Malta, în 2-3 decembrie, urma să se discute şi problema României, Chinei şi a Cubei, state care refuzau să aplice reformele politice anunţate de Moscova. Iulian Vlad l-a anunţat pe şeful statului de atunci inclusiv că la Malta s-a stabilit creşterea presiunii asupra celor trei ţări pentru o schimbare de atitudine. Mai mult, i-a înmânat şi o notă scrisă.

„Mişcarea spontană” a fost provocată prin inducerea unei stări de panică

Parchetul Militar contrazice teza echipei Iliescu conform căreia evenimentele au fost o mişcare spontană. Procurorii susţin că oamenii au fost provocaţi şi li s-a indus o stare de panică: „A fost identificată, inclusiv prin probe testimoniale, sursa sunetului cu efect de panică (emis la data de 21 decembrie 1989, în timpul discursului lui Nicolae Ceauşescu) care a contribuit, alături de alta elemente, la dezorganizare a mitingului din Piaţa Palatului şi declanşarea protestelor în Bucureşti”.

În ultimii 28 de ani, mesajul principal al echipei lui Ion Iliescu a fost că în decembrie 1989 a avut loc o mişcare de protest spontană a românilor, care s-a terminat prin schimbarea puterii politice. Aceştia mai consideră şi că în decembrie 1989 nu a fost vorba de o lovitură de stat, ci de o Revoluție în adevăratul sens al cuvantului, și că, din păcate, ea nu s-a putut desfăşura pe cale paşnică, aşa cum a fost cazul în ţările vecine. „Revoluţia română a fost una radicală din acest punct de vedere, a fost o revoluţie, una veritabilă, care s-a bazat pe o revoltă populară. Deci are şi legitimitate istorică, are o forţă pe care a dat-o şi mişcarea populară. Schimbările care s-au produs sunt de esenţă revoluţionară. Eu am venit pe valul Revoluţiei, revoluţia nu a fost generată de oameni ca mine”, este mesajul standard al lui Ion Iliescu din ultimii 28 de ani.

Românii au fost dezinformaţi şi manipulaţi

„Probatoriul administrat a reliefat mecanismele dezinformărilor constante, având consecinţe deosebit de grave, lansate prin intermediul TVR, Radiodifuziunii şi mijloacelor militare de comunicaţii, astfel fiind instaurată la nivel naţional binecunoscuta psihoză teroristă. De asemenea, se conturează modalitatea prin care au fost transmise o serie de ordine militare diversioniste, cu consecinţe deosebit de grave”, scrie în comunicatul de ieri al procurorilor.

Scenariul cu teroriştii care ameninţau libertatea câştigată cu atâta vărsare de sânge a funcţionat atât de bine, încât românii erau convinşi în momentul în care s-a difuzat la televizor procesul cuplului Ceauşescu, că fostul dictator se uita foarte des la ceas pentru că aştepta să fie salvat de luptători palestinieni. Românii vedeau terorişti peste tot, nişte agresori care nu au fost găsiţi niciodată, dar psihoza teroristă a întreţinut ideea că Ion Iliescu, Silviu Brucan, Victor Atanasie Stăculescu sau Gelu Voican Voiculescu se luptă din greu să apere ţara. Pentru prima oară o instituţie a statului român afirmă că a fost vorba despre o imensă manipulare.

Teroriştii au fost de fapt o diversiune militară

Parchetul Militar a demontat ieri şi scenariul teroriştilor care au acţionat în acele zile: „S-a realizat edificarea parţială referitoare la declanşarea şi executarea diversiunii militare începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989. Este cert faptul că diversiunea a existat, s-a manifestat complex pe mai multe planuri, fiind cauza principală a numeroaselor decese, vătămări corporale şi distrugeri survenite”.

După fuga cuplului Ceauşescu, în România au continuat să moară oameni, iar teza susţinută în acele zile a fost că teroriştii atacă ţara pentru a-l repune în funcţie pe fostul dictator. În urmă cu doi ani, Petre Roman, primul premier postdecembrist, dădea vina pe Ceauşescu pentru victimele din 1989: „Se ştie foarte bine în ce împrejurări şi în ce context s-a înregistrat numărul mare de victime. Sunt toate legate de declanşarea represiunii de către dictator. Toate pleacă de acolo”.

Nu a existat un vid de putere

Procurorii afirmă că nu a existat un vid de putere în decembrie 1989: „A fost stabilită componenţa comandamentului politico-militar carea preluat, în timp foarte scurt , după fuga preşedintelui în exerciţiu, puterea totală în România. Referitor la acest aspect a existat o eficientă colaborare cu principalele facultăţi de Drept din ţară (Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi), concluzionându-se, fără echivoc, faptul că în decembrie 1989 nu a existat vid de putere. În această etapă a anchetei este posibilă o mai bună stabilire a conduitei membrilor noii puteri politico-militare şi acţiunile de legitimare a acesteia pe plan intern şi internaţional”.

Este o afirmaţie care demontează o altă teză importantă a echipei Iliescu. Apropiaţii fostului preşedinte au susţinut întotdeauna că după fuga cuplului Ceauşescu în Româ nia a existat un vid de putere. Argumentul este important prin faptul că neexistând putere politică în stat, este greu de tras cineva la răspundere pentru oamenii care au murit după miezul zilei de 22 decembrie 1989, momentul în care Ceauşescu a fugit din sediul Comitetului Central.

Procurorii ştiu cine a coordonat dezinformarea

Procurorii susţin inclusiv că au descoperit şi cine au fost cei care au coordonat această manipulare, unică în istoria României: „Au fost realizate progrese notabile pentru înţelegerea fenomenului diversionist (unic în istoria României prin complexitate şi anvergură) atât sub aspectul mecanismelor concrete de acţiune, cât şi din perspectiva persoanelor ce au dirijat acest fenomen. Este de aşteptat ca viitoarele cercetări să aducă lămuriri privind autorii diversiunii şi eventualele complicităţi în realizarea acesteia”.

Au simulat împuşcăturile terorişitilor cu ajutorul unor aparate din dotarea Armatei

„În legătură cu acceaşi diversiune au fost obţinute date care demonstrează că în anul 1987 forţele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura ţevii şi imitatoare privind desantul de paraşutare”, scrie în comunicatul Parchetului.

În dimineaţa zilei de 23 decembrie, 34 de militari de la Câmpina au fost ucişi de colegii lor în faţa aeroportului Otopeni. Tinerii de la Câmpina fuseseră aduşi să apere aeroportul de celebrii terorişti, în timp ce soldaţilor care se aflau deja acolo li s-a spus că se apropie un autobuz cu agresori. Diversiunea a reuşit şi 34 de tineri au murit împuşcaţi de colegii lor. Dacă în cazul Otopeni, diversiunea a fost destul de simplu de realizat, fiind greu de identificat dacă în autobuz erau soldaţi sau terorişti, în centrul Bucureştiului era mai complicat să fie puşi soldaţi sau miliţieni să tragă unii în alţii. Şi totuşi, în zilele de după fuga lui Ceauşescu, bucureştenii au auzit focuri de armă şi au văzut cum soldaţii au tras spre zonele de unde părea că ar trage aşa zişii terorişti. Tot din timpul acelor zile, a rămas celebră panica provocată de un aşa numit desant aerian din afara ţării. Şi aceasta a fost o minciună, dar totuşi cum a fost posibil? Procurorii susţin că prin intermediul unor simulatoare, achizionate de Armată în 1987. Practic teroriştii au fost nişte simulatoare. Interesant este că în 1987, departamentul de înzestrare al Armatei era coordonat de Victor Atanasie Stănculescu, din poziţia sa de ministru adjunct al Apărării, unul dintre cele mai importante personaje ale echipei care a preluat puterea după fuga lui Ceauşescu.

Iliescu şi Brucan au chemat armata sovietică

„Probele administrate au permis o bună edificare cu privire la solicitarea de ajutor militar străin (sovietic) şi consecinţele grave ale unei astfel de solicitări pentru structurile militare interne şi populaţia civilă. Această realitate este necesar a fi coroborată cu situaţia militară alarmantă care a existat de-a lungul întregii frontiere de stat a României în luna decembrie 1989”, mai scrie în comunicatul Parchetului Militar.

Ion Iliescu a susţinut, în tot acest timp, că armata sovietică nu a fost chemată să intervină în România, arătând în sprijinul afirmaţiilor sale că inclusiv Mihail Gorbaciov a declarat că nu a primit o astfel de cerere de la români. Generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major General în decembrie 1989, a afirmat în septembrie 1993, în faţa comisiei de anchetă din Parlament, că Iliescu a avut această intenţie, dar nu a spus că ar fi făcut vreun demers în acest sens. În urmă cu trei ani, însă, un document al Ambasadei Poloniei la Bucureşti demonstra că Iliescu a cerut ajutorul ruşilor. În data de 23 decembrie 1989, ambasada transmitea către Ministerul Afacerilor Externe al Poloniei o notă în care informa că: „În numele Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu şi Silviu Brucan au solicitat ajutor militar Ambasadei URSS, pentru că singuri nu se vor descurca. Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul. Răspunsul URSS: sunt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei trupelor”

Iliescu susţine că nu se aştepta la execuţie, procurorii dovedesc că a fost pregătită

„Au fost clarificate circumstanţele şi împrejurările privind pregătirea judecării în regim de urgenţă a fostului preşedinte şi a soţiei acestuia, judecarea propriu zisă, motivaţiile reale care au stat la baza acestei acţiuni şi, mai apoi, execuția. Nu în ultimul rând, este important de precizat faptul că, după 1989, probe importante, de natură să stabilească adevărul privind Revoluţia, au fost distruse sau alterate”, este o altă afirmaţie foarte importantă a Parchetului Militar.

În ultimii 28 de ani, echipa din jurul lui Ion Iliescu a susţinut că aşa zisul proces şi execuţia cuplului Ceauşescu au fost o necesitate, pentru a opri atacurile teroriştilor, care se luptau pentru a-l readuce pe dictator la putere. Deşi inclusiv Victor Atanasie Stănculescu afirma, în urmă cu câţiva ani, că decizia de execuţie a celor doi a fost luată la Bucureşti, într-o toaletă, într- o discuţie dintre Silviu Brucan şi Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu a afirmat, de-a lungul timpului, că el nu s-a aşteptat la deznodământul de la Tărgovişte. El spunea, în urmă cu câţiva ani, că se aştepta la o condamnare pe viaţă a celor doi, nu la împuşcarea lor. Din nou Parchetul Militar vine şi spune că execuţia celor doi a fost premeditată.

Au încercat de trei ori să îl asasineze pe Ceauşescu la Tărgovişte

„Totodată, a fost clarificată succesiunea evenimentelor petrecute la UM0 1417 Târgovişte, locaţia unde s-a aflat cuplul Ceauşescu, începând cu după amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Probele au evidenţiat existenţa unei constante diversiuni exercitate asupra cadrelor de comandă ale acestei unităţi militare, precum şi existenţa unor ordine venite de la vârful ierarhiei militare privind eliminarea fizică a cuplului Ceauşescu”, mai scrie în comunicat.

După fuga din Bucureşti, cuplul Ceauşescu a ajuns la Târgovişte, unde a fost reţinut, în ziua de 22 decembrie, de doi miliţieni, după care a fost predat unităţii militare din oraş. Generalul Andrei Kemenici, comandantul UM 01417 în decembrie 1989, a povestit în mai multe rânduri că unitatea sa militară a fost ţinută sub o teroare psihică continuă în cele trei zile în care cuplul dictatorial a fost acolo. Comunicatul Parchetului de ieri vine să confirme afirmaţia generalului. Cel mai probabil cel care a dat aceste ordine a fost Victor Atanasie Stănculescu (foto sus), care a fost indicat de Kemenici de-a lungul timpului ca fiind persoana din noua putere politică cu care a comunicat în legătură cu situaţia celor doi. Ba, mai mult, Kemenici a afirmat de mai multe ori că i-a cerut lui Stănculescu să vină să îi ia pe cei doi de la Târgovişte, pentru că îşi pune unitatea în pericol din cauza lor şi a telefoanelor de ameninţare pe care le primea. Tot procurorii au anunţat ieri că „până la execuţia celor doi, survenită la data de 25 decembrie 1989, au fost identificate trei tentative de lichidare fizică a acestora”, dezvăluire senzaţională, o noutate absolută, care se cere detaliată.

Ion Cristoiu, primul ziarist român care a lansat teza loviturii de stat

Teza loviturii de stat, care este confirmată prin comunicatul Parchetului Militar de ieri, a fost lansată, la începutul anilor ’90, de mai mulţi jurnalişti, ea fiind aruncată de fiecare dată în derizoriu de echipa din jurul lui Ion Iliescu. Primul ziarist care a pus în dezbatere publică această temă a fost Ion Cristoiu, care în data de 23 februarie 1990, a publicat un editorial în săptămânalul „Expres” sub titlul „O după amiază cu prea multe întrebări”. „Chiar din primele zile ale acestui an evenimentele din decembrie 1989 au ridicat o serie de întrebări. A fost lovitură de stat sau mişcare spontană? Sau şi una şi alta? Ce rol au jucat, cel puţin în declanşarea insurecţiei, serviciile de spionaj străine? E vreo legătură între evenimentele din decembrie şi întîlnirea de la Malta?”, arăta Ion Cristoiu din primele rânduri ale editorialului său.

Spune-ti parerea

LA ZI

LOVITURĂ pentru VIORICA DĂNCILĂ!

marţi, 16 ianuarie 2018

LASA UN COMENTARIU





Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.